Cea mai intunecata noapte …a fost alba!

În urmă cu ceva timp am ajuns, brusc, la concluzia că, la 42 de ani, aveam o percepţie total greşită asupra realităţii, în acest cuvânt înghesuindu-se să-şi facă loc, mai mult sau mai puţin agresiv, concepte precum: destin, credinţă, criterii valorice, principii, datorie, iubire, comunicare, întîmplare, minciună, fericire, blestem, bunătate, răzbunare, orgoliu, încredere, trădare, adevăr, altruism, şi, probabil or mai fi fost câteva la fundul sacului, zbătându-se cu disperare să supravieţuiască în harababura construită de o minte prea încâlcită…

Ceva, într-o noapte, m-a făcut să mă trezesc!

Am înţeles atunci, sub ameninţarea pericolului real de a dispărea, că majoritatea lucrurilor fundamentale pentru mine până în acel moment, stăteau altfel decât le văzusem eu…

Mult prea altfel!

Am înţeles unele lucruri pe care, ca să nu le uit, o să le notez aici, pe pagina asta, la care o să mă întorc, în timp, de fiecare dată când o să simt că rătăcesc drumul…

Am învăţat, în primul rând, că nu există perfecţiune!

Am învăţat că, pentru a putea trăi pe pământ, trebuie să îl simţi permanent sub picioare…

Am învăţat că absolutul nu există la kilogram, ci este doar un reper fictiv care, pentru suflet, joacă rol de Steaua Nordului…

Am învăţat că prietenia există, dar este una dintre cele mai fragile chestii de pe pământ…

Am învăţat că, atât adevărul, cât şi minciuna, sunt lucruri relative…

Am învăţat că anumite lucruri nu se pot schimba niciodată în mod fundamental, însă, în această privinţă, am făcut un pact cu mine însumi să rămân naiv…

Am învăţat că soluţia struţului pentru rezolvarea problemelor nu funcţionează…

Am învăţat că egoismul nu rămâne niciodată nepedepsit! ( Surprinzător… nici faptele bune! :) )

Am învăţat că un om bun nu foloseşte nimănui, atâta timp cât este perceput drept rău…

Am învăţat că poţi face sacrificii imense în mod cu totul inutil…

Am învăţat că unele lucruri pot muri de tot, pe când altele pot muri numai puţin…

Am învăţat că încrederea îşi rezervă dreptul de a muri fără să îţi dea nicio explicaţie…

Am învăţat că deciziile importante nu trebuiesc luate în grabă…

Am învăţat că, atunci când greşesc fundamental, oamenii nu îşi pierd dreptul de a fi consideraţi oameni, iar iertarea nu este un nonsens…

Şi… am învăţat şi un cuvânt nou: Acceptare!

Nu au rămas prea multe constante…

De fapt, singurele constante rămase în viaţa mea sunt convingerea că instinctul meu a funcţionat totdeauna, fără excepţie, şi… credinţa!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s