Prin referendum sau ordonanță de urgență, se pare că ai noștri câini comunitari, piețari, cei de pe lângă bloace și gunoaie, maidanezi din marile orașe – acolo unde nici măcar nu mai sunt prea multe maidane (cu sau fără de dragoste) – ci, doar gropi menajere sau șantiere de construcții, printre ale căror resturi, copacii au crescut zdravăn, iar copilandrii își șterg mucii, căutând fier vechi, păpădii și alte plante de leac – se pare, așadar, că ale noastre potăi vor fi fost scurtate puțin de viață…
Marile restaurante din București – cel puțin – au început deja să strângă ingrediente rafinate pentru meniuri insolite… ateliere de marochinărie așteaptă pielicele de lichele canine, ca să croiască mănuși fine, pentru mânușițe de damicele mic-burgheze și pentru mâinile puternice și curate ale domnilor de rasă pură, cu pedigree-ul inclus, evident, în conturile, la vedere sau ascunse, în lei sau valute forte… din oasele patrupezilor răpuși de furia boborului, (vorba lu* Nenea Iancu), se vor face cleiuri de consistență diferită, iar acestea vor închega – la un moment dat – rumegușul național, în blaturi de pal mat, cu dimensiunile standard de 280 x 210 x 1,8 cm. Câte coșciuge se pot rostui?…