Balada pentru Adeline

Când în urmă cu trei decenii a fost creată „Balada pentru Adeline”, nimeni nu bănuia că odată cu ea se va naşte şi o legendă, care va cutreiera spaţiul şi timpul, spărgând tiparele acelor vremuri tulburi şi însorind sufletele îngheţate-n aşteptare cu un miracol brodând melancolii şi candori astrale peste mările de amar.
Nimeni nu şi-a imaginat că această melodie simplă, dar sublimă va avea un succes răsunător, deschizând porţile afirmării unui destin de excepţie, purtând numele RICHARD CLAYDERMAN.
Pe atunci, producătorul şi compozitorul francez OLIVIER TOUSSAINT DU WAST, devenit ulterior managerul lui Clayderman, spera ca albumul să se vândă în cel mult 10.000 sau 20.000 de copii, ceea ce ar fi fost extraordinar pentru acea epocă dominată de genurile en vogue rock şi disco.
Cine credea că această melodie va face ocolul lumii, fiind editată în mai mult de 25 de milioane de exemplare, marcând un nou gen şi o nouă eră pentru industria muzicală franceză?
De-atunci, a trecut mai bine de un sfert de veac iar umanitatea a intrat într-un nou mileniu….
Demult, Socrate spunea că artiştii şi scriitorii sunt mesageri divini..
Legile Kybalionului susţin că nimic nu este întâmplător iar una dintre acestea postulează un adevăr: ceea ce este sus este şi jos, desfăşurându-se sub semnul unui Comandament Divin.
Poate că de undeva, din spaţiile siderale, din versurile de lumină, o entitate superioară a transmis aceacstă melodie în condeiul sfinţit cu rouă de luceferi al lui Senneville, pentru a fi edenizată de un alt înger de lumină: RICHARD CLAYDERMAN.
Acest OM cu privirea adâncă şi nemărginită ca zenitul şi-a deschis larg aripile şi ferestrele sufetului peste lume… A trecut orice frontiere…A rupt toate barierele…A schimbat mentalităţi, purtând ramura de măslin a păcii şi făcând inimile să tresalte în acordurile magistrale ale muzicii.
N-am visat vreodată că-n anul de graţie 2007 voi avea şansa şi privilegiul de a-l cunoaşte, de-a îngemăna împreună a lacrimă şi de a-l vedea păşind sfios, uimit şi electrizat în faţa unui public extaziat, pentru ca mai apoi, să magnetizeze întraga sală cu sonurile celeste ale melodiilor sale.
Când Clayderman este în faţa pianului timpul încremeneşte iar el, învăluit de o aură magnifică, evadează, parcă, într-o altă dimensiune… Poate în steaua de unde au purces el şi cântecele sale spre noi….Şi de acolo, pogoară peste lume, prin mii de unde nevăzute, o fărâmă din marea armonie universală… Iar el ne împărtăşeşte, ca nimeni altul, legenda şi simfonia destinului său…
Un destin ce-a schimbat lumea, vestind zorii mântuirii sub semnul luminii şi iubirii.
Rock-ul, prima lui iubire

A fost nascut pentru pian, desi la un moment dat dragostea sa cea mare a fost muzica rock. Nascut intr-un cartier al Parisului, la 6 ani, micul Phillippe stia mai bine sa citeasca notele muzicale decat literele povestilor din copilarie. Tatal sau i-a fost primul profesor intr-ale muzicii si ale pianului.
La 12 ani, artistul in devenire i-a uluit pe profesorii sai de la Conservatorul de Muzica si care inca de pe atunci ii prevedeau o cariera stralucita. Cu toate acestea, ajuns la varsta de 17 ani, adolescentul de atunci vroia sa faca altceva, cu totul diferit de ceea ce invatase. “Impreuna cu prietenii mei am creat o trupa rock. Viata
nu era usoara, vremurile erau grele, dar mi-a placut sa cant impreuna cu prietenii mei. Iubeam acea viata traita intens, iar gratie studiilor mele de muzica clasica, am avut posibilitatea de a putea exersa in aceasta profesie de acompaniator si nici nu as fi avut cariera de astazi”, a spus pianistul.