Dina nu se dezbracase. Ramase cu aceleasi haine cu care venise. Nu-si desfacuse valiza. De vreme ce el hotarse sa o rapeasca, tot el sa hotarasca si clipa in care avea s-o posede. N-avea nvoie sa se faca frumoasa. In nici un fel. Era de-ajuns ca hainele sa-i lunece de pe trup.
Asezata pe pat, nemiscata, isi vedea in reflexia usor tulbure a oglinzii mai degraba abisul din suflet decat cel din ochi. Nu se clintise,nu-si schimbase macar o data pozitita
de cand se intoarse in camera, desi nu putea sa mearga si n-ar fi negat- ar fi vrut sa simta maini de barbat pe sanii ei care gemeau. Parul negru si lung, ii acopereu umerii.Nu reusea sa inteleaga deocamdata de ce zorii se umplusera de zgomotele acelea, de lovituri de topor si de scartait de ferastrau taind lemne. Avea doar o certitudine: nu era posibila evitarea conflictului: barbati se pregateau de lupta. Taiau cu fierastraul si bateau cuie intre doua taceri cumplte.
fara macar sa intredeschida buzele, ii veni un gand : ” Rasaritul soarelui o sa pecetluiasca unirea noastra de barbat si femeie. El munceste pentru ca rusinea sa nu fie a trupului meu:”
Cu mainile fine pe genuchi si degetele alungite, tinandu-se foarte dreapta, asculta cum noaptea se umplea de temeri si de dorinte. De n-ar fi fost groaza uriasa care punea stapanire pe ea, ar fi avut curaj sa stinga lampa . Insa cat valora intunericul, daca zorii se aratau incarcati de temeri?
” El o sa vina inainte de rasarit . Amantii stiu ca zorii au nevoie de cantatul cocosilorsi de imbratisarii”
aXaSport 
interesant pasaj 😉