De cate ori pierdem iubirea avem impresia ca totul se va prabusi pe noi, in noi. Ne simtim pierduti, dezorientati, tristi, goi. Plangem de dor si ne plangem de mila. Doare. Asta-i adevarul. Avem impresia ca nu vom mai iubi niciodata la fel de mult sau chiar deloc,ca nu mai gasim ceva la fel de bun. Dar gresim profund!
E nevoie de timp pentru vindecare. E nevoie uneori de lacrimi ca sa vina zambete. E nevoie de multa rabdare. Si, dupa ce trecem de toate aceste procese, ne dam seama ca iar ne indragostim.Mai mult, mai tare decat data trecuta. Ajungem sa iubim mai puternic, mai pasional, mai intens. Gasim ceva mai bun.Gasim o persoana care ne iubeste si ne apreciaza asa cum meritam.
Si atunci ne dam seama, ca acea despartire nu si-a meritat lacrimile, pentru ca de fapt a fost pana la urma un lucru bun. Acea persoana nu ne era destinata.
Nu era ceea ce aveam nevoie.
Din blogosfera romaneasca o zi plina de iubire, va doresc!:)
asa se intampla, socul de doboara, dar timpul ne ridica la loc 🙂
normal, ca alta solutie nu-i de luat in seama:)