Mereu sunt fascinat de frumusetea feminina. Inca de cand eram mic vedeam in ele o sursa infinita de creativitate si inspiratie. Si pentru ca sunt un explorator in domeniul asta, imi place sa cunosc femeia in toate manifestarile ei. O admir cand este plina de energie, zambetul ei, glasul, bucuria unui gest mic. Dar si cand sta pe ganduri si are toanele periodice. Imi place sa merg in vizita la ea, sa-i simt prezenta in locul in care sta, templul, cum reuseste prin energia ei sa dea viata unei intregi incaperi. Imi place sa ma pun in pielea ei si sa simt ce simte si ea. O admir pentru capacitatea mult mai mare de a transmite emotii (in comparatie cu un barbat). Fiind in prezenta ei, imi place sentimentul de a fi unul. Nevoile individuale, (ale mele si ale ei) se transforma in nevoile noastre. Asta nu inseamna ca uit de mine, ci ma extind prin ea. Am observat ca atunci cand ies la intalnire cu o femeie care are si un copil (mamica mai exact), nevoile sunt diferite fata de o femeie care inca nu a trecut prin experienta de a fi mama. O mama are nevoie de la un barbat, de exact acel lucru ce-l defineste, prezenta lui, atentia lui. O parte din gama de iubire ce o poate simti este deja satisfacuta de prezenta copilului. Restul este stimulata de prezenta barbatului. Deasemenea iti descoperi si ultimele urme de dependenta emotionala din tine (neediness). Fiind super atenta cat timp e in prezenta copilului ei, ii simte fiecare nevoie si incearca sa i-o satisfaca. Daca tu ca barbat, inca te mai agati, inca mai esti dependent emotional de o femeie, imediat te simte si te atentioneaza. Imi place uneori doar sa stau si sa le admir. Sa nu ma implic deloc, dar sa fiu total constient de ce simt in prezenta lor. Asa cum stau si observ un spectacol al naturii. Si cand raman in liniste, inchid ochii si tot ce am simtit in prezenta lor, regasesc in interior. Pentru ca acolo a fost tot timpul…
Din blogosfera va doresc zi faina!
aXaSport 