La sfarsit de an scolar

Exista o multime de articole online, mai mult sau mai putin pretentioase, despre numarul si numele indicatorilor care ar semnala o scoala cu adevarat buna.

Dincolo de scorurile elevilor la unul sau alt test standard (care, oricum, variaza dramatic de la o tara la alta), mi-a atras atentia unul care spune cam asa:

Ai sa recunosti o scoala buna doar plimbandu-te vreo 10 minute pe holurile ei sau in spatiile de joaca ale elevilor. Poti fi linistit daca vezi:
– copii imbratisandu-si spontan profesorii;
– un copil aplacandu-se sa incheie siretul altuia;
– copii in fata biroului directorului, disputand probleme, semnaland nereguli sau prezentand idei si initiative;
– copii angajati in munca voluntara, dornici sa se implice si sa se asocieze in grupuri si echipe;
– copii degajati, deschisi si vorbareti, care spun ce au pe suflet si cer sprijin deschis;
– copii care au idei si nu se feresc sa vina cu initiative;
– copii care asteapta cu placere un nou-venit, se bucura de vizite si se pricep sa integreze diferente, fara sa le judece;
– copii care saluta ori de cate ori treci pe langa ei, ca un consemn al bucuriei ca le esti alaturi;
– copii care se tulbura si protesteaza daca sunt exclusi sau discriminati;

etc…

Si in sfarsit, copii care nu stiu sa isi plece capul si sa-si puna mainile la spate.

Nu stiu cata diferenta a facut anul asta scolar in viata fiecaruia dintre noi. Dar stiu ca toti am venit in fiecare zi cu inima usoara si bucuria ca insemnam ceva unul pentru celalat.