Din copilarie…

Din copilaria mea

Cand eram elev (undeva prin clasa a treia, cred) nu-mi cheltuiam toti banii pe mancare sau sucuri. Aveam si eu doua dorinte: schimbam mai des caietele ( nu scriiam prea frumos si credeam ca incepand alt caiet va fi mai bine), dar mai cumparam carti si reviste, de tot felul. Sigur nu aveam prea multi banuti si ceream de la tata. Odata nu mai stiu pentru ce am cerut 30 lei. O suma maricica, la vremea aceea. Intrebat pentru ce imi trebuie, am spus ca: am strans cotizatia la UAER (o organizatie a elevilor ) si am cumparat o carte, din ei, iar acum trebuie sa duc banii la casierie ( eu nu strangeam aceste cotizatii, ) era o ” mica mare minciuna ” credeam eu ca merge, Spre surprinderea mea tata nu m-a certat in primul moment. S-a schimbat la fata, astfel incat m-am speriat. Si-a revenit si mi-a spus: tu iti dai seama ce ai facut ? Acestia nu sunt banii tai, pentru acest lucru poti intra la puscarie toata viata. Mi-a dat cei 30 de lei, amintindu-mi grozavia faptei facute de mine. Atat de mult m-a inpresionat cele spuse de tata, incat toata viata m-am ferit sa adun bani pentru ” ceva “(pana la momentul actual mi-a iesit) si am admirat intodeauna casierele de la intitutii sau firme private pentru curajul ce il au…

Concluzia: o trage fiecare:) DUMINICA frumoasa, s-aveti

.