Caut busole. În jurul meu, încep să crească puncte cardinale: Est, Vest şi Sud. Nicio busolă nu are Nord. Nicio busolă nu are numele tău. Nordul meu a început să fie sălbatic, să se îmbrace în cămaşa singurătăţii, caută mereu orientarea. Nordul meu are iniţiala blestemului sub care se împrăştie nădejdea. Nordul meu se subţiază până când devine fir de litanie, până când devine genunchi de asfinţit. Nordul meu e un loc unde moartea îşi caută hotarul, unde se vând inorogi pe pietre care cer iertarea. Nordul meu e locul unde nu mai poate să-şi facă sălaş speranţa, unde iubirea se ia de mână cu durerea, pentru a păşi în aşteptarea care vesteşte o neîmblânzită tristeţe. Dacă există o rădăcină a nordului şi ea nu poartă pecetea numelui tău, atunci… voi construi o piramidă pe ecuatorul iubirii, cu o fereastră spre nord…