Îmi lipsește bunicul meu

Îmi lipsește bunicul meu, cel care pentru mine a fost o persoană deosebită,un om cu mult respect și bun simț, dispus să ajute pe oricine în orice moment și de la care am învățat foarte multe lucruri utile pentru viața de zi cu zi. Trebuie să precizez faptul că bunicul meu s-a născut cu hipoacuzie, ceea ce nu a fost un obstacol pentru el în viață, a fost un luptător, un om modest si-a câștigat existența atât a lui cât și a copiilor, nepoților făcând diverse transporturi cu căruța, începând de la lemne, fân, prune, mergea în târguri transporta tot ceea ce îi cerea clientul chiar și la zeci de Km. depărtare de casă, era singura sursă de venit, pământ avea puțin, pentru că era colectivizare (cine știe cunoaște).Îmi lipsesc acele momente petrecute alături de el și pe care le consider cele mai frumoase momente ale copilăriei mele. Îmi lipsesc acele zilele pe când mă întorceam de la școală iarna pe zăpadă și mă aștepta așezat la gura sobei cu mâncarea caldă pregătită de bunica (iar acel miros pătrunzător de ciolan afumat, sau coasta afumată preparate cu varză, fasole sau ciorbă n-am sa-l uit niciodată) și îmi spunea,” baietul lu’ tataie, bine că ai venit, hai să mâncăm că-i mâncarea caldă”. Îmi lipsesc acele momente în care mă striga și îmi spunea”tataie hai sa-mi dai și mie o mână de ajutor să facem curățenie la cai și să pregătim căruța” avea cel puțin 2 felinare în care puneam gaz și controlam fitilul, iar el controla roțile la căruță, hamurile, haturile etc. la potcoave ne uitam împreună, mie mi se păreau mai tot timpul că sunt uzate și trebuiesc schimbate, iar el spunea “lasa tataie că mai merg” și avea dreptate. Îmi lipsesc acele vremuri când mă lua cu el și ne prindea noaptea pe dealuri, într-o seară târzie de vară ne-a apucat ploaia,a început cu tunete și fulgere și s-au speriat caii, iar el i-a deshămat, acoperit și i-a pus la adăpost iar căruța cu fân a lăsat-o în mijlocul drumului până a doua zi. Îmi lipsesc acele dimineții când mă pregăteam să merg la școală și scotea banii de la chimir să-mi dea să iau pufuleți, eugenii, bomboane și ciocolată verde, aia îmi plăcea mie. Îmi lipsesc multe din acea perioadă, dar cel mai mult îmi lipsește bunicul meu cel drag .

Îmi lipsește bunicul meu, cel care pentru mine  a fost o persoană deosebită,un om cu mult respect și bun simț, dispus să ajute pe oricine în orice moment și de la care am învățat foarte multe lucruri utile pentru viața de zi cu zi. Trebuie să precizez faptul că bunicul meu s-a născut cu hipoacuzie, ceea ce nu a fost un obstacol pentru el în viață, a fost un luptător, un om modest si-a câștigat existența atât a lui cât și a copiilor, nepoților făcând diverse transporturi cu căruța, începând de la lemne, fân, prune, mergea în târguri transporta tot ceea ce îi cerea clientul chiar și la zeci de Km. depărtare de casă, era singura sursă de venit, pământ avea puțin,pentru că era colectivizare (cine știe cunoaște).Îmi lipsesc acele momente petrecute alături de el și pe care le consider cele mai frumoase momente ale copilăriei mele. Îmi lipsesc acele zilele pe când mă întorceam de la școală iarna pe zăpadă și mă aștepta așezat la gura sobei cu mâncarea caldă pregătită de bunica(iar acel miros pătrunzător de ciolan afumat, sau coasta afumată preparate cu varză, fasole sau ciorbă n-am sa-l uit niciodată)și îmi spunea,"fata lu' tataie,bine că ai venit,hai să mâncăm că-i mâncarea caldă".Îmi lipsesc acele momente în care mă striga și îmi spunea"tataie hai sa-mi dai și mie o mână de ajutor să facem curățenie la cai și să pregătim căruța" avea cel puțin 2 felinare în care puneam gaz și controlam fitilul,iar el controla roțile la căruță, hamurile, haturile etc.la potcoave ne uitam împreună, mie mi se păreau mai tot timpul că sunt uzate și trebuiesc schimbate, :) iar el spunea"lasa tataie că mai merg"și avea dreptate. Îmi lipsesc acele vremuri când mă lua cu el și ne prindea noaptea pe dealuri, într-o seară târzie de vară ne-a apucat ploaia,a început cu tunete și fulgere și s-au speriat caii, iar el i-a deshămat,acoperit și i-a pus la adăpost iar căruța cu fân a lăsat-o în mijlocul drumului până a doua zi. Îmi lipsesc acele dimineții când mă pregăteam să merg la școală și scotea banii de la chimir să-mi dea să iau pufuleți, eugenii, bomboane și ciocolată verde,aia îmi plăcea mie. :) Îmi lipsesc multe din acea perioadă, dar cel mai mult îmi lipsește bunicul meu cel drag . <3

One thought on “Îmi lipsește bunicul meu

  1. Viena singurul loc unde poti retrai de Craciun atmosfera copilariei…e un urias targ care te duce in lumea minunata a basmului.

    PS. nu am putut comenta la postarea de ieri si am facut-o aici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s