Bicicleta mea

Azi fac o intoarcere in timp. Eram un copil ca fiecare, crescut intr-un oras mic, ce visa la unele lucruri greu de realizat in acele vremuri. Unul dintre el a fost bicicleta, deoarece tricicleta imi era mica. Intr-o zi mi s-a indeplinit aceast vis, cu totul intamplator: Un vecin incerca sa arunce o bicicleta, cu saua rupta, fara ghidon si cu multe spite lipsa. Cu toata timiditatea mea, mi-am luat inima in dinti si am cerut-o, pentru mine. Mi-a dat-o din tot sufletul, iar tata a repart ce era stricat in cateva zile, dar mie mi s- au parut saptamani. In fiecare zi cand tata venea acasa de la serviciu, asteptam la usa. Eram tare dezamagit de fiecare data cand imi spunea ca nu e gata si mereu il bateam la cap sa mi-o faca odata. In sfarsit a fost gata, era grozava si eram tare mandru de ea, chiar daca ghidonul era dintr-o teava cu minere imbracate in banda de izolat , seaua era fara o forma facuta din carpe, o pedala era dintr-o bucata de plastic. M-am “imprietenit ” si in cateva zile am invatat sa merg (fara rotile ajutatoare), chiar daca mi-am luat trante destule si mi-am julit coatele. Ceilalti copii roiau in jurul meu si eram oarecum in centrul atentiei….pentru ca reuseam merg pe 2 roti!

Fac o paranteza, sa va spun ca, acum, achizitia unei biciclete, este mult mai usoara prin intermediul internetului. Marci de prestigiu precum Dino-Bikes, alaturi de alte 10 000 de produse pentru copii le gasiti pe site-ul Toyz. ro.

Si continui ce va povesteam: Dupa un timp, un coleg de joaca a primit cadou, de la parinti lui o bicicleta noua. Vopseaua albastra, cu ochii de pisica si emblema cu PEGAS ( cred ), rotile groase, seaua din piele, impecabila. Avea si frane( de mana), ca la cursiere.Toti copii se adunau in jurul si o admirau. Cu toate ca eram buni colegi, nu a vrut sa mi-o de-a o tura. Ne facea in ciuda. Uitase momentele in care l-am invatat sa mearga pe bicicleta mea. Am devenit adversari…si l-am provocat la intrecere. Parea, pentru mine o prada usoara, era mai mic ca varsta, avea rotile ajutatoare! Am luat startul, cine ajungea primul, devenea castigator. L-am lasat in urma, aveam viteza pe care n-o prinsesem niciodata. Pedalam cu rautate…Zambeam , simteam ca il zdrobesc in fata copiilor care asistau la intrecere. Mai aveam 50 de metri pana la finalul cursei .Asta era , castigam, dar , dezastru, cornele au iesit din furca..Am cazut, m-am rostogolit , bicicleta a venit peste mine. Mi-am julit coatele, genunchii si m-am ghemuit de durere cu tot cu ghidonul in maini. Concurentul meu trecea linia de sosire…Castigase! Dar, nu ma mai interesa, m-am adunat si am zbughit-o spre casa sa ma pansez.

Bicicleta a ajuns din nou la reparat si am mai folosit-o, pana cand am crescut. Am cedat-o unui copil mai mic, care visa si el sa aiba o bicicleta.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s