Ce ne trebuie sa iesim din delasare?

Zilele trecute mi-a sarit la gat copilaria. Intr-un cartier din Constanta, cautam un buchet de flori, pentru cineva din familie. M-a pleznit un puternic miros de pubela, de reziduri menajere. Un iz pestilential, pe care l-am asociat in copilarie cu drumul catre scoala! Aceasta mare gramada de gunoi in aer liber, ingradita cu plasa, m-a reintors in timp! Prin fata mea trece o fetita cu hainuta de fas rosie si caciula alba. Grabeste pasul. Se incrunta. Viseaza probabil sa fuga, cum fugeam si eu la varsta ei…. Ce ne trebuie sa iesim din delasare? De ce nu ne luam copiii drept barometru? Amintirile lor nu se sterg usor si nu ne vor ierta niciodata….

Concluzia e nevrutatoare, din pacate…

2 thoughts on “Ce ne trebuie sa iesim din delasare?

  1. simt uneori mirosul copilariei de cand mergeam la tara, la bunici. Si exista un magazin universal,Coopertiva , asa se numea, de unde cumparam de toate,Vesela, gaz pentru lampa, dulciuri,soda de rufe,unelte pentru agricultura,paine neagra rumena, adusa doar de 2 ori pe saptamana , pentru care stateam la o adevarata coada, in fine, tot ce voiai si se gasea pe atunci. Dar nu uit acel miros al dusumelei frecate cu motorina amestecat cu mirosul bomboanelor varsate si al cafelei cu naut. Chiar mi-e dor de acele timpuri! Si nu stiu daca mi-e dor de acel magazin, sau mai degraba e dorul nestins, inchis acolo, int-un coltisor al inimii, dorul de bunicii mei materni. Icoane pentru mine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s