“Casatoria inseamna compromis. Trebuie sa lasi de la tine, sa accepti chiar daca nu esti fericit, ca doar ai facut un legamant.”
“Daca iti da barbatul doua palme, alea sunt din iubire. Si nu ai de ce sa pleci pentru atata lucru.”
“Gelozia si posesivitatea inseamna iubire.”
“Trebuie sa stai in relatie si sa induri orice: lipsa de respect, jigniri, cearta, batai. Trebuie sa te sacrifici pentru copii si ca sa ai o familie / sa fii in rand cu lumea.”
“Si ce daca are amant/amanta? O sa-i treaca si vine inapoi acasa, ca doar ne leaga atatea bunuri si, mai ales, copiii.”
Daca ai astfel de credinte si vrei sa le pastrezi, nimic din ceea ce scriu eu nu este pentru tine. De fapt, daca gandesti in acest fel, nimeni nu poate sa te ajute cu nimic pentru ca tu ai renuntat, de buna voie, la tine insuti si la bucuria de a trai.
Chinuie-te daca asta crezi tu ca este scopul tau pe lume si evita sa te uiti la cei care traiesc liber pentru ca iti faci un rau suplimentar vazand ca altii nu accepta sa traiasca in durere si suferinta. Comparatia cu ei nu iti aduce niciun bine.
Insa daca exista o crapatura cat de mica in sistemul tau de credinte prin care poate sa intre “lumina”, atunci nu mai pierde vremea si cauta sa depasesti suferinta in care traiesti.
Ca sa mai zic si eu: de cand suplimentam iubirea cu palme? Nu c-as fi inteles vreodata (si vorba e ca au incercat unii sa ma convinga) – asa am gandit ca iubirea nu are cum sa fie abuz. Scurt. Cine zice altfel: trezirea, ca suntem in alt secol.. Ala cu bataia etc e (mare surpriza) TRECUT
din pacate pentru unii este realitatea pe care o accepta si in care traiesc. Desi credem ca doar “la sat” se mai intampla astfel de lucruri nu este asa…