Sfinti, pentru mine!

Au fost si vor ramane niste sfinti

Azi, în timp ce mă plimbam prin centrul orasul meu de suflet – de fapt prin Parcul Central- orasul care va fi mereu “casa” mea – si, unde intotdeauna ma voi simti minunat, am zarit-o pe profesoara mea de romana, pe care am avut-o in clasele V-VIII, deci acum multi ani.
Mi-o amintesc ca pe o domnisoara micuta, ca o papusa. A ramas la fel, doar cu niste ani adunați.

Am văzut-o de la distanta. M-a vazut si dumneaei si m-a si recunoscut. In timp ce distanta dintre noi se scurta – veneam din sensuri opuse – ma tot privea, cu intentia clara de a vedea daca o voi recunoaste si daca o voi saluta. M-am inclinat si am salutat-o cu drag! Cum sa n-o fi recunoscut, cum sa n-o fi salutat?!
Pentru mine, dascalii pe care i-am avut au fost si vor ramane niste sfinti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s