Dependenta este mereu insotita de frica.
Frica este insotita de nesiguranta, dorinta de control, manipulare, santaj emotional, compromisuri, sacrificii inutile, victimizare, renuntare la sine, neincredere in fortele proprii, blazare, resemnare, suferinta. Un om dependent se asteapta ca altii sa aiba grija de el si sa ii rezolve problemele. De cele mai multe ori, dependenta este refuzul maturizarii si asumarii vietii personale.
Pe de alta parte, autonomia personala este mereu insotita de incredere in sine si curaj. Atunci cand stii ca bunastarea ta personala, implinirea, succesul si bucuria de a trai stau doar in mainile tale, frica dispare. Ii eliberezi pe altii de asteptari pentru ca stii ca nu depinzi de ei. Daca planul A nu functioneaza, apelezi la planul B si tot asa mai departe. Autonomia este insotita de asumare si responsabilitate.
Cu toate acestea, surprinzator de multi oameni isi investesc resursele in a cauta pe cineva de care sa devina dependenti. Cel mai frecvent se intampla asta in relatiile de cuplu, familie si grupul de prieteni, dar si in viata profesionala. Poate fi vorba doar de o chestiune de educatie – ti se spune de mic sa cauti siguranta si sa fii dispus la oricate compromisuri pentru a o obtine, sau, dupa cum spuneam mai sus, un refuz al maturizarii si asumarii vietii personale. Oricum ar fi, se pot schimba relativ usor aceste atitudini – este doar o chestiune de vointa.
Imi place sa cred ca odata constientizate neajunsurile si limitarile dependentei, orice om rational va cauta maturizarea cognitiva, emotionala si autonomia. Adica de ce ai continua sa suferi si sa iti investesti eforturile in a cauta pe cineva de care sa fii dependent, cand ai putea cu mult mai mult succes sa iti asumi responsabilitatea destinului tau?
Efortul pe care il depui pentru a-ti mentine si hrani dependenta, neavand nicio siguranta ca altii vor face ce vrei tu, ar fi mult mai intelept investit in autonomia ta, asumarea si construirea dupa placul tau a destinului personal.
Ursula Sandner
aXaSport 