Ce au în comun vânătorii cu exploatatorii de păduri sau resurse?

Ce au în comun vânătorii cu exploatatorii de păduri sau resurse?

Faptul că de fiecare dată când interesele lor sunt amenințate încep să arunce acuzații și teorii despre interesele ascunse ale ONG-urilor.

Sigur este ceva necurat în faptul că cineva vrea să protejeze ultimele păduri virgine din Europa. Sau de ce s-ar opune și ar opri cineva un cod silvic ce nu vroia decât să creeze o piață nelimitată de tăieri sau o companie care ar vrea doar să radă un munte întreg. De ce ai vrea să protejezi ultimele râuri de munte intacte, când acestea pot fi îndiguite ca să genereze energie de care nu are nimeni nevoie? Cine ar fi atât de prost să readucă o specie pierdută mai bine de 200 de ani în România, fără să se îmbogățească în acest proces? Sau de ce ai susține un orfelinat de urși?

Gândirea și atitudinea asta arată că, din păcate, există încă în jur o gândire conform căruia totul are un preț și nimic nu se face fără interese pecuniare. O gândire care ne spune că dacă nu ne iese nimic, nu merită să facem nimic.

Schimbarea însă nu se naște din antagonizare. Este ușor să cataloghezi pe cei care au o altfel de viziune asupra lumii și să îți dai singur dreptate. Este mult mai greu însă să stai de vorbă cu ei, să dezbați, să încerci să convingi și dacă nu reușești, să te lupți.

Nu împotriva lor. Pentru ideile și valorile tale.