Anul ce a trecut ne-a servit multora lectii. Ale mele au fost mediu spre bine facute. Le-as fi preferat mai in sange, sa le simt mai bine. Dar mi-au lasat un gust fad, de contrafacere, ca rosiile aspre de import. Am invatat ca gradina trebuie cultivata, cum scria Voltaire. Chiar daca trebuie sa plantam cu mainile noastre fiecare rasad. Evident ca psihologii, antrenorii, mediatorii ne pot deschide porti catre o comunicare mai eficienta si o mai buna intelegere a sensului vietii. Dar puterea e in noi. Si nici o contrafacere nu poate dilua asta. Am invatat ca anii se masoara in numarul de amintiri frumoase pe care le lasam copiilor. Decat sa ne impotmolim in operatiuni de salvare a unor adulti amputati emotional, mai bine visam frumos in prospetimea si fantezia mintii unui copil. De la an la an, ramanem noi cu noi. Si cu dorul de noi, asa cum ne-am vazut odata, prin ochii altora. Si cu dorinta sa ne vedem mai bine in ochii celor care vor mai aparea in viata noastra. In rest… toate trec. ..
