Amira, o adolescenta cu oasele frante

Sunt zile în care îţi iubeşti munca. Şi sunt zile în care o urăşti. Pentru că te simţi neputincios în faţa durerii, a suferinţei şi a nedreptăţii. Pentru că ţi se înnoadă lacrimile în gât de frustrare când asculţi o fată de 19 ani spunând că şi-ar dori ca medicul care i-a distrus trupul să nu mai opereze şi să nu mai predea. Pentru că realizezi că Amira e o adolescentă frumoasă şi isteaţă, care ar trebui să iasă cu prietenii, să dea teze şi să chiulească de la orele care nu-i plac, sărind gardul liceului ca să meargă la un suc. Ar trebui să se plimbe de mână cu un băiat, prin parc, să bea bere în Vama Veche şi s-o certe mama ei că nu stă mai deloc pe acasă. Dar Amira stă în pat, cu oasele frânte. Pentru că un om s-a crezut Dumnezeu şi, în loc să creeze, a distrus. Da, sunt zile în care îţi iubeşti munca. Şi zile în care o urăşti.

Amira, o adolescenta cu oasele frante, iar pentru mine, recunosc ca nu as putea desi vad zilnic multe drame, multa durere, dar macar nu am o camera in fata mea si pot sa ma duc in alta parte sa plang, sa tip, sa injur…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s