Acum doi ani, scriam rindurile de mai jos, unei prietene.
Draga mea, eu cred ca eroina mea este Anaïs Nin. Ce femeie vivace si bolnava-n ganduri, cu un destin absurd si intrigant. Dar cine-ar vrea o viata obisnuita? Eu ii aprob si-i inteleg nevrozele, dezordinea boema, minciunile, lacomia amoroasa. Aceasta narcisista bruna, cu sprincene negre si subtiri, si-o tragea cu toata elita scriitoriceasca din acea vreme, iubitul ei preferat fiind Henry Miller. In timp ce despre sotul ei declara ca avea un penis fara nerv, cu Miller se simtea in paradis. Imi amintesc pasajul in care, tolanita si goala printre manuscrise si insemnari, suspina: ” Ce vremuri traim! Sunt f…..ă de moarte. Scriu, citesc, ma masturbez”.
La vazul acestor randuri, ma scutur! Stind cu ochii in jurnalul acestei femei, o decadentă cenzurată, ii simt spiritul aproape. Chiar si rasuflul. Cred ca este o femeie de care ma simt atrasa. Nu te ingrozi, imaterial, ma refeream. Dar, o intrebare prinde radacini in mine: de ce nu m-am nascut la 1900? As fi scapat deja de viata…
Si, ca sa nu inchei scrisoarea intr-o tonalitate acra, iti astern aici vorbele lui Miller. Scria despre nebunia lui amoroasa, Anaïs, nume pe care de multe ori il pronunta gresit. “Cine ar crede ca o femeie cu ochi atit de luminosi, o vestală virgină, poate avea un fund atit de rotund si o p…a atit de arzatoare, …”.
Dind la o parte dispozitia literara si erotica in care m-am aflat de cind am inceput sa-ti scriu scrisoarea, trebuie sa o fac pe politicosul si sa te intreb: tu esti bine, sanatoasa? Trimite-mi doar vestile bune!
Cu dor, Axy!
aXaSport 
nasteai la 1900 unde te-ai nascut, mai ajungeai tu la New York?
ce oameni mișto! ce curajoși!
Pana la urma cu asta te alegi din viata,ce-ai trait si-ai strans in brate! nu-ti da fiori ,atunci cand tot ce ti-a mai ramas e doar timpul,faptul ca ai fost cel mai bun la job-ul tau,ci momentele dulci!